© Polana Foods
Bucătăria din Europa de Est este o combinație de mâncăruri țărănești pline de viață - ghete de boluri cu găluște aburitoare, călduță care parfumează aerul, ciorba de sfeclă care atrage o poză colorată - alături de oferte gastronomice elegante, precum aperitive mici și prețioase.
Atât în alimentele confortabile, cât și în cele mai complexe, ingredientele sunt întotdeauna simple. Preparatul și sosurile le determină.
Influența geografiei
Bucătăria din Europa de Est a fost falsificată de resursele naturale ale regiunii care își găsesc drum în multe rețete.
Peștele și fructele de mare sunt abundente de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Aroma unică a lemnului de ienupăr autohton se pretează fumării șuncă și cârnați. Și o abundență de smântână și brânză smântână sunt produsele secundare naturale ale unei industrii lactate înfloritoare.
Ciupercile abundă în numeroasele păduri, care sunt, de asemenea, acasă pentru vânat sălbatic, care își găsește drum în mâncăruri precum tocanele vânătorului și gutașul de venison.
Pământurile agricole fertile produc boabe pentru a crea soiuri uimitoare de pâine, tăițe și găluște, vodcă și pentru a servi ca hrană pentru porci, rațe și miei care ajung în atâtea rețete.
Iar grădinile aparent prezente în permanență cedează la recoltele de cartofi, castraveți, kohlrabi, ardei dulci și fierbinți și mărar.
Influența multor culturi
Există o astfel de încrucișare a influențelor regionale, uneori este greu de spus ce fel de mâncare își are originea în țara respectivă. Cu siguranță, există o mulțime de variații pe o temă, cum ar fi în cazul prăjiturilor umplute cu varză și cookie-uri kołaczki, de asemenea, este scrisă kolache, kolacky și multe alte moduri.
Pentru a face lucrurile mai interesante, căsătoriile nobilimii cu secole în urmă au adus aromele mâncărurilor italiene, franceze, turcești, ruse, evreiești și germane să se amestece cu cele din Europa de Est. Rezultatul este o tocană culinară încântătoare.
Regina Bona Sforza își pune timbrul pe mâncare poloneză
Legumele, altele decât varza și legumele de rădăcină, erau practic necunoscute în Polonia până în 1518, când regina Bona Sforza, o prințesă italiană care s-a căsătorit cu regele văduv polonez Sigismund I (Zygmunt), cunoscut și sub numele de Sigismund cel Vechi, și le-a introdus în noua ei patrie.
Multe cuvinte poloneze pentru legume, de fapt, sunt preluate direct din italiană - kalafiory (conopidă), pomidory (roșii) și sałata (salată), de exemplu. Până în ziua de azi, verdețurile de supă sunt cunoscute sub numele de włoszczyzna sau „chestii italienești”, włoski fiind cuvântul polonez pentru „italiană”.
O bucătărie ospitalieră
Pentru multe persoane, mâncarea este doar hrănire. Pentru est-europenii, este un motiv de sărbătoare, de împărtășire, de onorare a tradițiilor vechi.
Întotdeauna este loc pentru un oaspete la o masă din Europa de Est. Oamenii sunt la fel de primitori ca mâncarea.
Binecuvântarea Casei de Est a Europei
Este tradițional în Europa de Est (și probabil în întreaga lume) să iei un cadou de pâine, sare și vin într-o casă nouă sau să saluti oaspeții la propria ușă în acest mod. De asemenea, este tradițional ca părinții cuplurilor nou căsătorite să-i salute la noul lor cămin cu acest cadou.
Pâinea din acest dar simbolic semnifică dorința ca familia să nu cunoască niciodată foamea. Sarea simbolizează atât dorința ca viața lor să aibă mereu aromă, cât și un memento pentru că viața ar putea fi dificilă uneori și trebuie să învețe să facă față luptei vieții. Vinul simboliza speranța părinților că cuplul nu va ști niciodată setea și se va bucura de o viață de sănătate bună și de veselie în compania multor prieteni buni.
